Posts Tagged ‘Google’

Imagini captate prin cunoscutul program Google Earth de catre un utilizator de 26 de ani din Southampton, in care se distinge clar un chip ce seamana izbitor cu cel al Mantuitorului, in apropierea orasului Puspokladany din Ungaria.

Cel mai mare panou cu Michael Jackson amplasat in Romania Vineri, 25 iunie 2010, ora 19.00 Vineri , 25 iunie 2010 , la un an de la tragica disparitie a lui Michael Jackson, fanii romani ii aduc un omagiu idolului lor intr-un mod cu totul special. Agentia de Presa Mondena a initiat campania Michael Jackson Lives In Us careia li s-au alaturat mii de fani ai Megastarului dar si vedete din Romania care il apreciaza pe marele cantaret. Cu totii si-au trimis cate o fotografie pe adresa Agentiei de Presa Mondena.

aniversare Gábor Dénes,inventatorul hologramei logo google

Google il aniverseaza astazi pe Dennis Gabor (in maghiară: Gábor Dénes) (5 iunie 1900, Budapesta – 9 februarie 1979, Londra) a fost un fizician si inventator maghiar, celebru pentru inventarea holografiei, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Fizică in 1971.

Logo cu ziua copilului

Pe 1 iunie 2010,  de Ziua Copilului, Google si-a schimbat logo-ul, cu o imagine reprezentata de copii. Noi le uram “La multi ani” tuturor copiilor si celor care se simt inca copii.

Google a lansat un serviciu TV care conecteaza televiziunea cu internetul
Google a lansat smart TV, un serviciu care permite utilizatorilor sa caute continuturi atat pe posturile TV care emit in direct, cat si pe internet, pe site-uri precum YouTube, informeaza BBC News Online.
Ecrane TV speciale sau normale pot fi conectate la un dispozitiv Google care le va permite utilizatorilor sa descarce aceasta aplicatie, prin care vor avea acces la internet direct pe televizor.
Primul ecran TV special va fi produs de Sony si va fi disponibil in magazine din toamna acestui an.
“Continuturile video trebuie consumate pe ecrane mai mari, mai luminoase, mai bune – pe ecrane de televizor”, a declarat Rishi Chandra, reprezentant al Google.
El a mai precizat ca, in prezent, sunt circa patru miliarde de posesori de televizoare si ca numai in Statele Unite ale Americii se cheltuie, anual, 70 de miliarde de dolari pe publicitate TV.
“Nu exista un canal mai bun pentru a atinge audiente mari si diverse decat televizorul”, a mai spus Chandra.
Potrivit lui Dan Cryan, analist la compania de cercetare Screen Digest, intrarea lui Google in sectorul TV este o miscare naturala.
“Google si-a exprimat ambitia de a organiza informatiile intregii lumi, de ce nu ar fi intrat si in sectorul TV?”, a declarat Cryan.
El a mai explicat ca, in trecut, au existat mai multe incercari de a conecta televiziunea si internetul, dar niciuna nu a avut succes.
Google a lansat noul serviciu joi, in timpul unui eveniment organizat la San Francisco, ce nu a fost lipsit de incidente. Cei circa 5.000 de invitati la eveniment foloseau toti internet wi-fi, ceea ce a facut ca demonstratia utilizarii noului serviciu sa fie de mai multe ori intrerupta. In cele din urma, reprezentantii Google le-au cerut participantilor sa isi inchida telefonele mobile, pentru ca serviciul smart TV sa poata functiona mai rapid.
Serviciul afiseaza o casuta de cautari, similara celei de pe pagina principala a motorului Google. Prin intermediul acestui nou tip de motor de cautare, utilizatorii pot cauta continuturi pe canalele TV sau pe internet. Noul dispozitiv poate fi controlat vocal prin intermediul telefoanelor mobile Android.
Chandra a facut o demonstratie introducand in casuta de cautari cuvantul “House”, de la popularul serial TV cu acelasi titlu. Rezultatele cautarilor sale au cuprins continuturile care ruleaza pe canalele TV, dar si continuturi de pe site-uri precum Hulu si Amazon.
“Televiziunea devine o extensie naturala a internetului. Acum se poate petrece mai putin timp cautand continuturile preferate si mai mult timp pentru a le urmari”, a mai spus oficialul Google.
Serviciul are ca setare standard browser-ul Google Chrome. Utilizatorii smart TV pot cauta si continuturi text sau fotografii, nu numai videoclipuri.
“Noi putem transforma televizorul intr-o consola de jocuri sau un player pentru muzica. Vrem sa avem asupra televizoarelor acelasi impact pe care smartphone-urile l-au avut asupra telefoanelor mobile”, a mai spus Chandra.

Piotr Ilici Ceaikovski-170 de ani de la nastere

Logo-ul Google de azi,aniverseaza 170 de ani de la nasterea lui Piotr Ilici Ceaikovski.

Piotr Ilici Ceaikovski, in limba rusa Пётр Ильи́ч Чайко́вский, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orasul Ceaikovski – d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus.
Biografie
A fost al doilea fiu nascut intr-o familie burgheza. Tatal sau, inginer de mine, si mama sa, de origine franceza, se hotarasera sa-l indrume pe tanarul Piotr sa urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la varsta de 5 ani, el a inceput sa studieze pianul. In anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adanca tristete.
A urmat colegiul de jurisprudenta, a luat diploma in drept si s-a angajat ca secretar la Ministerul Justitiei. In acelasi timp, se ocupa de muzica, in calitate de amator. Munca sa la minister nu-i starnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale “au facut din mine un functionr, si inca unul prost”. In fine, in 1863, impotriva hotararii familiei, paraseste slujba de la minister si incepe sa studieze muzica cu Anton Rubinstein.
In 1866, dupa ce a terminat studiile de muzica, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicala la proaspat infiintatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat pana in 1878. In aceasta perioda a compus Simfonia nr.1 in sol minor, op. 13 („Vise de iarna”). S-a imprietenit cu mai multi membri din grupul celor cinci compozitori rusi, astfel ca dedica uvertura fantezie “Romeo si Julieta” fondatorului grupului, Mili Balakirev.
In vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a in do minor (numita si “Mica Simfonie Rusa”, “Mica Rusie” sau “Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene si rusesti, iar in iarna anului 1874 da prima reprezentatie cu un concert de pian. In vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.
In anul 1876 se intaleste cu Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani ii va varsa o pensie alimentara de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a imbunatatit simtitor situatia materiala, dar relatiile lor erau “strict epistolare”. Simfonia a 4-a, in la minor, op. 36, compusa in 1877, ii este dedicata doamnei von Meck.
In luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trai unul din episoadele cele mai nefericite ale vietii sale. Pentru a pune capat speculatiilor privind homosexualitatea sa, se casatorste cu Antonia Milioukova, o fosta eleva a sa, care nutrea o reala pasiune pentru el. Casatoria a fost un esec deplin. Nemaiputand sa suporte prezenta sotiei sale, Ceaikovski incearca sa se sinucida, prin incercarea de a se imbolnavi de pneumonie. Scurt timp dupa aceea se desparte de Antonia.

Ceaikovski in 1874
Compune primul sau balet, in 4 acte, “Lacul lebedelor” (libretul de V. Beghicev si V. Geltzer). Premiera a vut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un esec, datorita unei puneri in scena nepotrivite. Abia peste 30 de ani a fost definitivata trama baletului. Compune si o opera, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Aleksandr Puskin.
Spre 1880 reputatia lui Ceaikovski creste considerabil in Rusia, numele sau incepand sa fie cunoscut si in strainatate, in urma unor calatorii intreprinse in acel an. Cu aceasta ocazie se intalneste cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms si Antonín Dvořák.
Perioada petrecuta in Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, intre care si Capriccio italian op.45. Tot in 1880 a compus si Serenada pentru orchestra de coarde op.48 si Uvertura solemna “Anul 1812” op.49.
Un an mai tarziu, moare marele sau prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian “In amintirea unui mare artist”, dedicata defunctului sau prieten.
In 1885 compune Simfonia “Manfred” op.58, dupa Byron. Urmeaza in anul 1888 Simfonia a 5-a in mi minor op.64, apoi, in 1889, al doilea balet al sau, Frumoasa din padurea adormita, un balet-feerie in trei acte cu prolog pe libret de I. Vsevolojski si Marius Petipa dupa povestea lui Charles Perault, in coregrafia lui Marius Petipa. Pemiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg si a fost un adevarat triumf.
In 1890 a compus o opera in trei acte, cu sapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvela de Aleksandr Puskin: Dama de pica.
In anul 1890, Nadedja von Meck intrerupe finantarea lui Ceaikovski. Motivul oficial consta in “probleme financiare”. Se pare insa ca adevaratul motiv consta in faptul ca a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment in care, profund socata, a intrerupt brusc corespondenta cu el. Se mai spune ca ea avea in plan sa o marite pe una din fiicele sale cu Ceaikovski, proiect incompatibil cu tendintele sexuale ale acestuia.
Acest episod a fost o grea lovitura pentru Ceaikovski. In 1891 a intreprins o calatorie in Statele Unite ale Americii. Acolo isi dirijeaza lucrarile cu ocazia inaugurarii salii de concete Carnegie Hall, si are un succes remarcabil.
In anul 1892 termina al treilea balet al sau, in doua acte, Spargatorul de nuci, dupa basmul „Spargatorul de nuci si regele soarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, in mod surprinzator, nu are succesul scontat. Abia peste cateva decenii obtine succesul pe care il merita, fiind in prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate si apreciate de public.

Mormantul lui Ceaikovski din cimitirul Tikvin al manastirii Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg
Pe data de 6 noiembrie 1893, la noua zile dupa ce a terminat Simfonia a 6-a in si minor “Patetica” op.74, Ceaikovski moare de holera pentru ca a baut apa nesterilizata din raul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred ca actul a fost deliberat, deci o sinucidere, dupa ce a fost descoperita relatia homosexuala pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii nationale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind inmormantat la manastirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg.
Opera lui Ceaikovski reprezinta o fericita sinteza intre operele clasice occidentale si traditia rusa, reprezentata in epoca si de Modest Petrovici Musorgski si de Grupul celor Cinci.
Viata zbuciumata a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul The music lovers (1970, Amantii muzicii).
Principalele lucrari
Balete
• Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)
• Frumoasa din padurea adormita, Op. 66 (1888-89)
• Spargatorul de nuci, Op. 71 (1891-92)
Simfonii
• Simfonia nr. 1 in sol minor (Visuri de iarna), op. 13 (1866)
• Simfonia nr. 2 in do minor (Mica Simfonie Rusa), op. 17 (1872)
• Simfonia nr. 3 in Re major (Poloneza), op. 29 (1875)
• Simfonia nr. 4 in fa minor, op. 36 (1877)
• Simfonia Manfred, op. 58 (1885)
• Simfonia nr. 5 in mi minor, op. 64 (1888)
• Simfonia nr. 6 in si minor (Patetica), op. 74 (1893)
Uverturi
• L’Orage, op. 76 (1864)
• Uvertura in fa major (1865, rev. 1866)
• Uvertura solemna dupa imnul national danez, op. 15 (1866, rev. 1892)
• Fatum, Op. 77 (1868)
• Uvertura Fantezie “Romeo si Julieta” (1869, rev. 1870, 1880)
• La Tempête, op. 18 (1873)
• Mars slav, op. 31 (1876)
• Francesca da Rimini, op. 32 (1876)
• Capriccio Italien, op. 45 (1880)
• Serenada pentru coarde, op. 48 (1880)
• Uvertura 1812, op. 49 (1880)
• Hamlet, op. 67 (1888)
• Voevoda, op. 78 (1890-91)
Concerte
• Concert pentru pian nr. 1 in si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)
• Serenada melancolica, op. 26 (1875)
• Variatiuni pe o tema rococo, op. 33 (1876)
• Vals-Scherzo, op. 34 (1877)
• Concert pentru vioara in Re major, op. 35 (1878)
• Concert pentru pian nr. 2 in Sol major, op. 44 (1879-80)
• Concert fantezie, op. 56 (1884)
• Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)
• Concert pentru pian nr. 3 in Mi bemol major, op. 75 (1893)
• Andante si Finale, op. 79 (1897)
Suite
• Suita nr. 1 in re minor, Op. 43 (1878-1879)
• Suita nr. 2 in Do major, Op. 53 (1883)
• Suita nr. 3 in Sol major, Op. 55 (1884)
• Suita nr. 4 in Sol major, “Mozartiana”, Op. 61 (1887)
Deasemenea, Ceaikovski a extras sase scene din baletul Spargatorul de nuci, pe care le-a reunit in:
• Suita “Spargatorul de nuci”, Op. 77a (1892)
Muzica de camera
• Cvartet pentru coarde in Si bemol major (1865)
• Cvartet pentru coarde nr. 1 in Re major, op. 11 (1871)
• Cvartet pentru coarde nr. 2 in Fa major, op. 22 (1873-74)
• Cvartet pentru coarde nr. 3 in mi bemol minorr, op. 30 (1876)
• Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878)
• Trio ppentru pian in la minor, op. 50 (1918-2002)
• Amintire din Florenta, op. 70 (1890)
Piese pentru pian
Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscuta este:
• Anotimpurile op. 37b
Muzica de scena
• Snégourotchka, op. 12 (1873)
Opere
Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin si Dama de pica, permanent prezente in repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, desi rareori interpretate in afara Rusiei, sunt totusi remarcabile. Cele mai cunoscute:
• Evgheni Oneghin (1878)
• Fecioara din Orléans (1878-79)
• Mazeppa (1881-83)
• Dama de pica (1890)
• Iolanta (1891).

Google este in continuare cel mai valoros brand din lume, topul este dominat de gigantii IT

Google este si in acest an cel mai valoros brand din lume, evaluat la 114 miliarde de dolari, urmat in top de alti trei giganti ai lumii IT, IBM, Apple si Microsoft, in timp ce valoarea celor mai puternice 100 de branduri din lume a crescut cu 4% in ultimele 12 luni, la peste 2.000 miliarde dolari.

Un clasament al celor mai valoroase 100 de branduri din lume, ajuns la cea de-a cincea editie, realizat de Millward Brown Optimor pentru WPP, cuantifica in valoare monetara opinia consumatorilor despre branduri.

Potrivit concluziilor studiului din acest an, brandurile puternice si-au dovedit rezistenta sporita la efectele recesiunii, iar companiile care au redus anul trecut in contextul crizei bugetele de marketing si-au dat seama ulterior de importanta sustinerii propriului brand si castigarii loialitatii clientilor in perioade de recesiune, majorand sumele alocate acestor scopuri.

Companiile din sectorul inaltei tehnologii ocupa confortabil primele patru locuri ale top 100: Google conduce clasamentul, cu o valoare a brandului de 114 miliarde de dolari (in crestere cu 14% fata de 2008), urmat de IBM (86 miliarde de dolari, cu o crestere de 30%), Apple (83 miliarde dolari, 32%) si Microsoft (76 miliarde de dolari, in stagnare).

Top 10 este inchis de Coca-Cola (68 miliarde de dolari, crestere de 1%), McDonald’s (66 miliarde de dolari, -1%), Marlboro (57 miliarde de dolari, 15%), China Mobile (52 miliarde de dolari, -14%), General Electric (45 miliarde de dolari, -25%), respectiv Vodafone (44 miliarde de dolari, -17%).

Cea mai puternica crestere a valorii brandului a fost obtinuta de grupul sud-coreean Samsung (locul 68, 11 miliarde de dolari, plus 80%).

Cel mai accentuat declin al valorii unui brand care a ramas totusi in top 100 vine din industria telefoanelor mobile. Nokia a pierdut 58% din valoarea brandului, la mai putin de 15 miliarde de dolari, si a coborat pana pe locul 43.

Printre cele mai interesante noi intrari in clasamentul sectorului inaltei tehnologii se numara Facebook, cu o valoare de 5,5 miliarde de dolari a brandului, care nu ii asigura insa un loc in top 100 general al brandurilor globale.

Totodata, ICICI Bank a devenit prima marca indiana din top, intrand direct pe locul 45, cu un brand in valoare de peste 14 miliarde de dolari. Cele patru mari economii emergente, India, China, Rusia si Brazilia, au pentru prima data cel putin cate o reprezentanta fiecare in top 100.

Cum ne-a obisnuit,Google si-a schimbat azi logo-ul pentru aniversarea celor 205 ani de la naserea lui
Hans Christian Andersen (nascut in 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca – decedat in 4 august 1875, Copenhaga) fost scriitor şi poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute poveşti ale sale se numără „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” şi „Răţuşca cea urâtă”. În timpul vieţii Andersen a fost celebrat de regalitate şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.

Casa în care a copilărit Andersen

Hans Christian Andersen a fost scriitor şi poet, rămânând celebru în special pentru poveştile sale. El s-a născut la Odense, Danemarca, marţi, 2 aprilie 1805. Cele mai multe surse englezeşti, germane şi franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca şi restul Scandinaviei el este cunoscut ca şi H.C. Andersen. Prenumele Hans Christian este un prenume tradiţional danez şi este folosit ca şi un singur nume, deşi, la origine, a reprezentat o combinaţie de două nume. Este incorect să se folosească doar unul dintre cele două prenume. Este un obicei acceptat în Danemarca să se folosească, în acest nume şi în câteva altele, doar iniţialele. Tatăl lui Andersen credea că el ar putea avea rădăcini nobile, şi conform specialiştilor de la Centrul Hans Christian Andresen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară. Oricum, cercetările arată că aceste poveşti sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce priveşte munca la curte. Oricum, teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susţinută şi de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen şi a plătit pentru educaţia lui. Scriitorul Rolf Dorset insistă că nu toate opţiunile au fost explorate în determinarea moştenirii lui Andersen. De mic copil Andersen a dovedit o inteligenţă şi o imaginaţie sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduinţa părinţilor şi de superstiţia mamei lui. El şi-a construit un mic teatru de jucărie şi stătea acasă făcând haine pentru păpuşile lui, şi citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg şi William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură. El era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare şi le recita folosindu-şi păpuşile de lemn drept actori.S-a stins din viata la 70 ani pe 4 august 1875.

În 1816 tatăl său a murit şi, pentru a fi capabil să se întreţină singur, Andersen lucra ca şi ucenic atât pentru un ţesător, cât şi pentru un croitor. Mai târziu el a lucrat într-o fabrică de ţigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca şi actor la teatru. Vocea lui plăcută de soprană l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez. Această carieră i s-a întrerupt la scurt timp după ce vocea i s-a schimbat. Un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet, iar el a luat în serios acest lucru şi a început să se concentreze asupra scrisului. Întâlnindu-l întâmplător, Jonas Collins a început să fie interesat de acest băiat ciudat şi l-a trimis pe Andersen la Şcoala secundară din Slagelse, suportând toate cheltuielile. Încă înainte de a fi admis la Şcoala secundară el reuşise deja să publice prima poveste „Fantoma de la mormântul lui Palnatoke”, în 1822. Deşi era un elev îndărătnic, Andersen a studiat atât la Slagelse, cât şi la şcoala din Elsinor, până în 1827. El a afimat mai târziu că aceşti ani au fost cea mai întunecată şi mai amară parte a vieţii sale. El a locuit în casa profesorului său, fiind abuzat cu scopul de a-i „forma caracterul”, şi a fost îndepărtat de colegii lui de şcoală, fiind mult mai în vârstă decât majoritatea dintre ei, casnic şi neatrăgător. Ba mai mult, el era dislexic, o cauză aproape sigură pentru dificultăţile sale de învăţare, mai târziu a afirmand că experienţa de la şcoală l-a împiedicat sau l-a descurajat să scrie. Mai târziu el a învăţat să vorbească aproape fluent limbile engleză, daneză şi germană, precum şi limbile scandinave.
Degeţica, schiţă făcută de către Vilhelm Pedersen

În 1829, Andersen a înregistrat un succes considerabil cu o povestire intitulată „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 şi 1829”. În aceeaşi perioadă el a publicat atât o farsă, cât şi o colecţie de poeme. A urmat o perioadă relativ slabă, până în 1833 când a primit o bursă de călătorie din partea regelui, făcând astfel unul dintre primele sale lungi călătorii prin Europa. La Le Locle, în Jura, el a scris „Agnete şi tritonul” iar în octombrie 1834 el a sosit la Roma. Primul roman al lui Andersen, „Improvizatorul”, a fost publicat la începutul anului 1835 şi a devenit un succes imediat.
Poveştile lui Andersen

În cursul anului 1835 Andersen a publicat primul fascicul al Poveştilor (daneză: Eventyr) sale care vor deveni nemuritoare. Mai multe poveşti care au completat primul volum au fost publicate în 1836 şi 1837. Valoarea acestor poveşti nu a fost recunoscută imediat, şi s-au vândut cu greu. În acelaşi timp Andersen se bucura de mai mult succes cu două romane publicate în aceeaşi perioadă:
„O.T.” (1836) şi „Doar un lăutar”
Andersen în anul 1836

După o vizită în Suedia în 1837, Andersen a fost inspirat de zona scandinavă şi s-a dedicat scrierii unui poem în care să prezinte sentimentele de înrudire dintre suedezi, danezi şi norvegieni. În iulie 1839, în timpul unei vizite pe insula Funen el a scris textul poemului „Jeg er en Skandinav” (Eu sunt un scandinav). În acest poem Andersen a surprins „frumuseţea spiritului nordic şi felul cum cele trei naţiuni surori s-au dezvoltat gradat împreună” ca parte a unui imn naţional. Compozitorul Otto Lindblad a transpus acest poem în muzică şi compoziţia a fost publicată în ianuarie 1840. Popularitatea ei a ajuns la apogeu în 1845, după care a fost adesea cântată. Faima poveştilor sale a crescut constant; o a doua serie a început în 1838 şi o a treia în 1845. Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deşi Danemarca încă rămânea sceptică.
Jurnalele de călătorie

În 1851 el a publicat cu mare fast în Suedia, un volum cu schiţe de călătorie. Un călător împătimit, Andersen a mai publicat şi alte jurnale mai lungi de călătorie: „Imaginile posomorâte ale unei călătorii la Harz”, „Bazarul unui poet”, „În Spania”, „O vizită în Portugalia în 1866” etc. Ultima carte descrie vizita lui în Portugalia la cei doi portughezi Jorge şi Jose O’Neill, care îi fuseseră prieteni în anii 1820, pe când aceştia locuiau în Copenhaga. În jurnalele sale de călătorie, Andersen a ţinut cont de convenţiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în aşa fel încât să i se potrivească propriilor intenţii. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare şi descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea şi natura ficţiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi „În Suedia”, conţin chiar şi poveşti. În anii 1840 atenţia lui Andersen s-a reîntors spre scenă, dar fără succes. Cu toate acestea, geniul său a fost dovedit în miscelanea „Cartea cu chipuri si fãrã chipuri” (1840). Faima poveştilor sale crescuse simţitor; începând o a doua serie în 1838 şiu o a treia în 1845. Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deşi ţara sa de origine, Danemarca încă dovedea o oarecare rezistenţă la pretenţiile lui.
Întâlnirile cu Dickens

În iunie 1847 Andersen a făcut prima sa vizită în Anglia şi s-a bucurat de un succes social triumfal în timpul verii. Contesa de Blessington l-a invitat la petrecerile sale unde se puteau întâlni intelectualii şi oamenii faimoşi. La o astfel de petrecere l-a întâlnit pentru prima dată pe Charles Dickens. Andersen a considerat această întâlnire drept un mare privilegiu, deoarece Dickens era pe atunci cel mai mare scriitor englez în viaţă. Zece ani mai târziu Andersen a vizitat din nou Anglia, dar de data aceasta avea ca scop să-l viziteze direct pe Dickens. El a stat la Dickens cinci săptămâni, fără a părea să fie conştient de intenţia lui Dickens de a-l determina să plece. După această vizită corespondenţa dintre cei doi s-a întrerupt la alegerea lui Dickens, Andersen neînţelegând niciodată ce s-a întămplat.
Andersen în anul 1869, la şase ani înainte de moarte
Moartea

La 4 august 1875 Andersen a căzut din pat şi a fost grav rănit. Nu şi-a revenit în totalitate niciodată, dar a trăit până în august 1875, când a murit în dureri groaznice în casa unor prieteni apropiaţi, Moritz Melchior (un bancher) şi soţia lui, lângă Copenhaga. Cu puţin timp înainte de moartea sa el a consultat un compozitor cu privire la muzica pentru funeraliile sale, spunând: „Cei mai mulţi oameni care vor urma după mine vor fi copii, aşa că faceţi în aşa fel încît ritmul să ţină timpul cu paşi mici”. Corpul său a fost îngropat la Assistents Kirkegard în zona Norrebro, Copenhaga. La data morţii sale, el era un artist recunoscut şi preţuit pe plan internaţional. El a primit un stipendiu de la Guvernul danez ca şi „comoară naţională”. Înainte de moartea sa se făceau deja demersuri pentru înălţarea unei statui maiestuoase în onoarea sa care a şi fost terminată şi se află într-un loc central din Copenhaga. Criticul Georg Brandes l-a întrebat pe Andersen dacă intenţiona să-şi scrie biografia. El a răspuns că este deja scrisă în „Răţuşca cea urâtă”.
Orientarea sexuală

Orientarea sexuală a lui Andersen este o problemă de controversă în cercurile academice. Discuţia a inceput în 1901 cu articolul „Hans Christian Andersen: Probe ale homosexualităţii lui” de Carl Albert Hansen Fahlberg (utilizând pseudonimul Albert Hansenin) în publicaţia lui Magnus Hirschfeld „Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufe” (Anuar despre ambiguitatea sexuală). Biografiile se referă de obicei la el, fie ca homosexual fie ca bisexual.

Multe dintre poveştile lui sunt interpretate ca şi referinţe la problemele lui sexuale. Una dintre aceste poveşti este „Privighetoarea”, care este un tribut pentru „Privighetoarea Suedeză” Jenny Lind, o faimoasă cântăreaţă de operă suedeză, de care Andersen era îndrăgostit. Sentimentele ei pentru el nu erau aceleaşi; ea îl vedea cel mult ca pe un frate. O altă poveste este „Mica sirenă”, care îşi sacrifică propria viaţă pentru cea a prinţului inaccesibil. Unii biografi cred că această poveste exemplifică dragostea lui Andersen pentru tânărul Edvard Collin, căruia i-a scris: „Tânjesc după tine ca după o frumoasă fetişcană din Calabria… sentimentele mele pentru tine sunt acelea ale unei femei. Feminitatea naturii mele şi natura prieteniei noastre trebuie să rămână un mister.” Collin, care nu prefera bărbaţii, a scris în memoriul său: „M-am găsit incapabil să răspund acestei iubiri, şi asta i-a cauzat autorului multă suferinţă.” Tot astfel, pasiunea nebună a autorului pentru dansatorul danez Harald Scharff şi pentru Carl Alexander, tânărul duce moştenitor de Saxe-Weimar-Eisenach, nu a rezultat în parteneriate notabile. Patru dintre scrisorile lui către Carl sunt editate în antologia semnată de Rictor Norton.
Moştenirea
Sculptură ce îl întruchipează pe Andersen în Copenhaga

Printre vorbitorii de limbă engleză poveşti precum „Degeţica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Răţuşca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” şi „Prinţesa şi bobul de mazăre” rămân populare şi citite pe scară largă, iar „Răţuşca cea urâtă” şi „Hainele noi ale împăratului” au devenit expresii uzuale în limba engleză. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naştere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii. În anul 2005 s-a sărbătorit bicentenarul naşterii lui Andersen şi viaţa şi opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al naţiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară. Un parc tematic bazat pe poveştile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârşitul anului 2006. Jocuri multimedia, precum şi tot felul de alte concursuri culturale legate de poveşti sunt disponibile pentru vizitatori. El a fost ales drept vedeta parcului, deoarece el este „o persoană drăguţă şi harnică, ce nu s-a temut de sărăcie” aşa cum citează agenţia de ştiri AFP. (BBC Asia-Pacific 8/11/06)
[modifică] Poveştile

Printre cele mai faimoase poveşti ale sale sunt:

* Prinţesa şi mazărea (cunoscută si ca Adevărata prinţesă) – 1835
* Degeţica –1835
* Cutia cu iască –1835
* Mica sirenă – 1836
* Hainele cele noi ale împăratului –1837
* Lebedele – 1838
* Soldăţelul de plumb – 1838
* Turma de porci – 1841
* Ole-Lukøie – 1841
* Bradul – 1844
* Privighetoarea – 1844
* Răţuşca cea urâtă – 1844
* Clopotul – 1845
* Pantofiorii cei roşii – 1845
* Crăiasa Zăpezilor – 1845
* Familia fericită – 1847
* Micul Tuk – 1847
* Casa Veche – 1847
* Umbra – 1847
* Povestea unei mame – 1847
* Fetiţa cu chibriturile – 1848
* Este foarte adevarat! – 1852

Reprezentanţii companiei Google au declarat că au identificat mai multe atacuri informatice care aveau scopul de a anihila opozanţii unui proiect în sectorul bauxitei, demarat de guvernul vietnamez, la care participă şi o companie chineză, similare cu cele care au vizat conturile Gmail din China.

Potrivit Reuters, compania de securitate IT McAfee, care a detectat viruşii informatici, a acuzat guvernul Republicii Socialiste Vietnam de implicare în aceste atacuri.

Potrivit declaraţiilor lui Neel Mehta, reprezentant al echipei de securitate de la Google, este probabil ca aceşti viruşi să fi afectat “mii de utilizatori”, care au descărcat ceea ce se credea a fi un software pentru tastaturile vietnameze.

“Aceşti viruşi au fost folosiţi pentru a spiona utilizatorii, cât şi pentru a ataca blogurile care conţineau mesaje împotriva sistemului de guvernare”, a scris Mehta, pe blogul googleonlinesecurity.blogspot.com.

“Mai clar, aceste atacuri au încercat să anihilize opozanţii planului de exploatare a bauxitei în Vietnam, care constituie o problemă importantă, cu un factor emoţional ridicat în această ţară”, a mai spus Mehta.

El a mai precizat că atacurile informatice din Vietnam sunt mai puţin sofisticate decât cele din China, dar constituie un exemplu despre modul în care viruşii informatici pot fi transformaţi în arme puternice în luptele politice.

Internetul a înregistrat o dezvoltare semnificativă în Vietnam, unde un sfert din populaţia de 86 de milioane de locuitori accesează mediul online, potrivit ministerului vietnamez al Informaţiilor şi Comunicaţiilor.

Guvernul vietnamez are planuri de exploatare şi procesare a bauxitei în parteneriat cu Chalco, o companie care este subsidiară a grupului chinez de prelucrare a aluminiului Chalco, controlat de statul chinez. Proiectul a atras nemulţumirea multor vietnamezi, care sunt suspicioşi la adresa Chinei, după ce timp de mai multe secole relaţiile dintre cele două state au fost tensionate. În timp ce o parte dintre vietnamezi sunt îngrijoraţi de prezenţa Chinei într-o regiune strategică, alţii sunt îngrijoraţi de problemele ecologice.

Mediile din Vietnam au publicat, la începutul acestei săptămâni, un raport potrivit căruia 1.000 de site-uri vietnameze au fost victime ale unor atacuri informatice în 2009, dublu faţă de 2008.

Pe de altă parte, în China, mai mulţi jurnalişti au făcut public faptul că adresele lor de e-mail au fost ţintele unor atacuri informatice, lucru descoperit săptămâna aceasta.

În luna ianuarie, reprezentanţii companiei Google au anunţat că mai multe conturi de e-mail de pe platforma Gmail aparţinând unor jurnalişti şi disidenţi au fost ţintele unor atacuri informatice. Aceste atacuri au stat la baza conflictului dintre compania americană şi guvernul chinez, care a dus la închiderea motorului Google în China şi redirecţionarea sa către site-ul din Hong Kong.